Cabinetele medicale individuale: încotro? 

    O temã vesnic actualã, mereu prezentã în mass-media medicale sau chiar în cele publicitare laice, este cea legatã de existenta, supravietuirea si viitorul cabinetelor medicale individuale. Mã folosesc de un moment de amânare a cumpãrãrii acestora de cãtre medici, cerut de cãtre Ministerul Sãnãtãtii - chiar este binevenitã aceastã pauzã, poate nu este încã prea târziu ca sã oprim un proces pornit fãrã cugetare si chibzuialã minutioasã -, deoarece sunt foarte multe argumente care pot da acestui proces o amprentã de dreptate cuvenitã, servind interesele binemeritate ale unei mase largi de medici, nedreptãtiti pânã acum.
   Despre ce ar fi vorba? Dupã Revolutie, aproape toate categoriile sociale "si-au luat partea" din cosul posibilitãtilor si cadourilor oferite de acest eveniment. Din pãcate, noi, medicii - ca întotdeauna de fapt - am rãmas probabil la capãtul cozii si atunci am fost chemati la un pacient în urgentã... La acele mãriri de salarii, care au atins, la fel, mai multe categorii de lucrãtori din diferite ramuri ale societãtii, am rãmas la coadã, nemaivorbind de acordarea favorurilor specifice anumitor ramuri (cãlãtorii gratuite celor de la CFR, curent electric mai ieftin pentru cei de la electricitate etc.). De asemenea, nu ne-am ales cu nici un ban la disponibilizarea noastrã în masã, în iunie 1999, când directiile sanitare au desfãcut contractele de muncã ale fostilor medici de circumscriptie. Dupã cum se stie, cei disponibilizati beneficiazã, în medie, de aproximativ 200 de milioane de lei "despãgubire". Dacã, asemenea altor ramuri ale industriei, am fi obtinut si noi aceste sume, tot procesul de privatizare al cabinetelor ar fi arãtat complet altfel.
   Ar mai fi o unicã ocazie de a achita aceastã mare datorie a societãtii fatã de generatia de sacrificiu, de medici care au lucrat din greu în conditiile dificile ale perioadei de dinaintea Revolutiei. Peste tot în lume se tine cont, printr-o oarecare recompensare, de anii lucrati la aceeasi unitate, fiind onoratã aceastã muncã fãrã întrerupere, efectuatã decenii lungi. Ar fi oare imposibil sã se tinã seama la cumpãrarea cabinetului, de vechimea neîntreruptã la acelasi loc de muncã, în slujba unei comunitãti? Ar fi un gest de umanitate si moralitate deosebit de ridicatã dacã acelor colegi care au depãsit 30 de ani în slujba comunitãtii li s-ar da dreptul de cumpãrare, la o valoare simbolicã, a cabinetului respectiv. Celor care au slujit timp de 35 de ani sã li se acorde o reducere de 50% din pretul evaluat al cabinetului; celor cu peste 10-15 ani vechime, o reducere de 25%.
    O altã temã, la fel de importantã, ar fi cea a cabinetelor individuale subfinantate: cabinetele cu 800-900 de pacienti înscrisi se zbat pentru existenta lor - afirmatia pare paradoxalã, dar ar fi un mare pãcat sã le pierdem fiindcã aceste cabinete lucreazã mult mai eficient decât cele cu 2.000 de pacienti înscrisi, având timp pentru o muncã mai dedicatã. Dupã cum se stie, în tãrile UE, numãrul ideal de pacienti înscrisi la un cabinet individual este între 500 si 700. Pe lângã cresterea radicalã a valorii punctului, pentru medicii de la aceste cabinete si familiile lor ar fi de un mare ajutor dreptul la asistentã medicalã gratuitã. De asemenea, un gest util si eficient ar fi acordarea acestor facilitãti în mod retroactiv cabinetelor amenintate de falimentare, care s-au trezit cu sume enorme de platã ("datorie" + penalizãri enorme, de pânã la 48 de milioane de lei) pentru asistenta medicalã. Multi dintre acesti medici n-au beneficiat nici mãcar de o zi de spitalizare sau de concediu medical, de nici o retetã compensatã, dar, la orice orã, chiar si în zile de sãrbãtori legale, au mers la domiciliul pacientilor, servindu-i fãrã comentarii, conform jurãmântului hipocratic.